„Basarabia 2010” – un loc pe săptămână (IX)

În episodul de azi, satul HAGI-CURDA

Ca în jurul tuturor apelor din Bugeac, şi pe malul lacului Chitai găsim aşezări vechi româneşti, de ţărani moldoveni. Şi acest sat îşi trage originile din vremurile Principatului Moldovei, când se numea Frumuşica. A răzbătut însă până la noi denumirea pusă de tătarii care au venit şi au stat pe aici multă vreme… Dar au plecat şi ei; numele de azi oficial al satului este (încă din 1947) …Kamîşovca !

Hagi Curda este în ultimii ani sinonim cu românismul Basarabiei. E poate cel mai vestit sat din Bugeac, atunci când vine vorba de minoritatea românească şi nerespectarea drepturilor sale. Aflat între graniţele României până la Războiul de Independenţă, satul a trecut prin multe tragedii. Mândria sătenilor era biserica „Sf.Apostoli”, ridicată în 1875 de episcopul cărturar al Dunării de Jos, Melchisedec Ştefănescu. După venirea bolşevicilor, lăcaşul a fost mai întâi închis şi apoi demolat (în 1979), pe locul său fiind înălţat – cumplită ironie – un monument al „eroilor sovietici” !

După căderea URSS, parohia a fost reînfiinţată, şi aparţine  – adevărată minune – tocmai de Mitropolia Basarabiei (pendinte de Patriarhia de la Bucureşti), deşi se află în Ucraina ! Asta a fost posibil numai prin voinţa şi strădaniile localnicilor – însă cazul din păcate este unic.

Însă de-atunci şi până azi, biserica a fost vandalizată de mai multe ori, iar preoţii şi enoriaşii maltrataţi. Cazul a devenit celebru deja, şi a trezit interesul românilor din ţară cărora le mai pasă încă de soarta fraţilor deznaţionalizaţi. Aştept cu sufletul la gură să ajungem şi noi acolo, să aflăm la faţa locului cu ce se mai confruntă românii din Hagi-Curda…