BARTA
Pentru saptamana ce a trecut, as vrea sa scriu despre un alt sat romanesc de pe malurile lacurilor dunarene. Populatia veche a Basarabiei (Bugeacului) a rezistat mai ales pe malul Dunarii si al lacurilor de la nordul fluviului. Si azi o gasim tot acolo. E dovada clara ca era aici dintotdeauna. Cei care au venit apoi, au colonizat stepa arida a Bugeacului, acolo unde oricum nu prea erau asezari. Este si cazul satului Barta, aflat pe malul apusean al lacului Ialpug.
Vorbisem intr-un episod anterior despre un alt sat pur romanesc de pe malul Ialpugului – Babele. Ei bine, exact peste lac, la nici 6km in linie dreapta, gasim Barta, localitate cu peste 2000 locuitori, in mare majoritate romani. Este unul din cele mai vechi sate din zona, atestarea lui documentara fiind din anul 1645, cand se afla sub ocupatie otomana. Numele satului provine, conform traditiei, de la cuvantul „barda” (secure de lupta, des folosita in Evul Mediu moldovenesc) – obiect care se regaseste din vechime si pe sigiliul/stema localitatii.
Vechi sat de agricultori si pescari, Barta a cunoscut dupa 1812 soarta asezarilor basarabene ocupate de Rusia tarista. In cursul anului 1814, documentele consemneaza ca populatia lui a crescut de 4 ori in decurs de cateva luni – era rezultatul colonizarilor. Dar, desi colonizarile duceau in cele mai multe cazuri la deznationalizare, se pare ca in cazul Bartei populatia bastinasa a fost mult mai puternica, sau cel putin o buna parte din taranii colonizati au fost tot moldoveni (caz deloc frecvent, in conditiile in care etniile chemate in zona erau germanii, bulgarii, gagauzii, rusii sau cazacii). Tot in 1814, familiile de colonisti moldoveni si bulgari care s-au asezat in sat, au ridicat si o bisericuta de lemn. Ea a fost inlocuita la 1883 cu una de zid, impunatoare, cu o frumoasa legenda de ctitorire. Satul a ramas aproape complet moldovenesc pana la Unirea din 1918, si pana in zilele noastre, desi dupa 1940 a cunoscut si el politicile de deznationalizare sovietice, incepand cu schimbarea denumirii in PLAVNI (nume oficial ramas pana in ziua de azi).
Printre altele, biserica satului a stat inchisa din 1962 pana in 1988 (cel putin aici, comunitatea a reusit protejarea ei si evitarea transformarii in muzeu, depozit sau discoteca – asa cum s-a procedat in alte cazuri, daca nu cumva chiar se demola lacasul).
Satul Barta are un cadru natural deosebit, dat de peisajul lacului Ialpug si al plajei sale. Paraul Bartita trece prin sat si se varsa in lac, la gura sa formandu-se o mica delta. Dar peisajul de top ramane cel al „rapilor”, cum le numesc localnicii – surpari ale malurilor inalte de lut ale lacului.
Imaginile de mai sus sunt preluate de pe site-ul oficial al comunei Barta, http://www.plavni.com.ua.
Mădălin Focşa 
Lasă un răspuns