Discursul istoric al Majestăţii Sale Regelui

Read Full Post »

Vechile nume autentice ale localităţilor româneşti

La adresa aceasta se găseşte o listă cu nume de localităţi. E defapt decretul odios din 1964 prin care s-a şters memoria locurilor şi diversitatea toponimică a localităţilor din România.

Mulţi dintre români îşi pot găsi aici vechea denumire autentică a satului natal, care chiar dacă suna uneori nepotrivit, spunea ceva anume despre acel loc.

Un celebru exemplu este schimbarea denumirii unui sat din Banat, din Valea Boului în Păltinişul. Lăsând la o parte faptul că în zonă nici nu creşteau paltini, politrucii marxişti cărora le puţea tot ce suna mai ţărănesc şi mai autentic au şters de pe hartă un nume care vorbea despre continuitatea poporului român acolo timp de două milenii. Cum aşa ? Simplu: pe locul satului „Valea Boului” fusese atestată în antichitate aşezarea romană …”Caput Bubalis” !!!

În spatele acelor vechi denumiri, păstrate de secole, se ascundeau întregi poveşti. Azi, acele localităţi sunt depersonalizate, căci memoria li s-a şters printr-un simplu decret de tip stalinist, aflat şi azi în vigoare !

Avem datoria să ne recuperăm trecutul, cultura şi tradiţiile. Fără ele suntem NIMENI. Denumirea unei localităţi se poate schimba inclusiv printr-o iniţiativă a localnicilor care să ducă la un referendum local, ce este apoi automat avizat de parlament (cel care votează legile de schimbare a numelor de localităţi). Fiecare dintre noi poate face acest pas în satul sau oraşul său. SUCCES !

P.S. Şi credeţi-mă, dacă localitatea mea ar fi avut iniţial cel mai caraghios nume posibil, dar care spunea povestea întemeierii sale, eu m-aş fi luptat să declanşez revenirea la acel nume autentic ! Din fericire, de Câmpina nu s-au legat; oraşul îşi poartă numele de cel puţin 5 veacuri 🙂

Read Full Post »

De 21 ani, Revoluţia continuă !

Să ne amintim ! Neuitarea ne dă demnitate ! Un film scurt şi la obiect despre Adevăr:

De ce spun că Revoluţia continuă şi azi ? Pentru că mai avem de îndeplinit acele puncte 3 şi 4 evocate la finalul filmului de mai sus. Şi aş îndrăzni să adaug un al 5-lea, fără de care Revoluţia nu poate fi completă: Anularea tuturor efectelor regimului comunist.

Adică revenirea la noi înşine, anularea a ceea ce ne-a fost impus cu sila de o putere străină (URSS): însăşi fiinţa statului român actual. Stat care a fost abuziv înfiinţat la 30 decembrie 1947, şi care, sub o formă sau alta, a ajuns până la noi.
Dar, pentru a putea obţine şi acest din urmă punct, vor trebui refăcute mentalităţile, va trebui luptat şi lămurit multe creiere spălate şi îndoctrinate de minciunile comuniste propagate în ultimii 65 ani…

Azi, încă avem şansa ca „legătura” Neamului Românesc cu ultimul său stat liber şi just, de dinainte de comunism, să trăiască, să fie printre noi. A avut nemăsurată răbdare, însă – vai ! – nu ne va putea aştepta la nesfârşit… La anul împlineşte 90 ani ! Iar în ziua când îl vom plânge la catafalc fără să fi îndeplinit toate aceste 5 puncte, va fi vai şi amar de soarta noastră, români !

Read Full Post »

De ce viata noastra de zi cu zi e influentata DIRECT si azi de marii dictatori ai veacului XX ?

E o intrebare retorica, pe care mi-o pun la tot pasul, de ani de zile, caci mereu apar obstacole care ma fac sa ma gandesc la originea lor blestemata, aflata in framantarile istoriei. Sa raman deocamdata, la cea mai recenta situatie.
Faptele: eu, ca roman, am dorit anul acesta sa pot sarbatori Marea Unire, intr-unul din centrele istorice care au contribuit la realizarea ei, in 1918. Pan-aici nimic dificil. Gandurile si planurile nu le poate cenzura nimeni in Romania anului 2010, slava Domnului.
Anul asta alesesem Chisinaul, din mai multe motive. Si m-am pomenit aseara pe strazile Capitalei, intorcandu-ma infrigurat acasa dupa o zi obositoare, ca imi venea in minte gandul asta:
Daca nu ar fi fost tatuca Stalin, comunismul si razboiul cu toate relele sale, atunci, pe vremea bunicilor, eu astazi nu as fi fost obligat sa ma scol dimineata, sa sun la telefonul Directiei Pasapoarte Prahova, sa dau apoi fuga la gara, sa aflu ca tocmai plecase un tren spre Ploiesti, sa merg apoi in statia de maxi-taxi, sa iau de acolo microbuzul pentru a ajunge cat mai repede la Ploiesti, sa merg cu RATP-ul intreband pasagerii unde trebuie sa cobor pt Trezorerie, sa-mi usurez acolo portofelul de 132 lei, apoi sa dau fuga la CEC, unde sa mai platesc inca 84 lei, si cu chitantele respective sa merg, prin ploaie, pe jos, pana la Politia Judeteana, unde sa-mi depun actele si sa fac poza pentru un amarat de pasaport temporar, care e valabil doar 1 an de zile, si care e singurul act ce-mi poate da dreptul sa trec Prutul. Desi exista in tara asta rauri mult mai mari pe care le treci fara sa scoti mana din buzunar…
Ajuns aseara inapoi in Bucuresti, cu actul fericirii in haina, ma gandeam deci, invariabil, la niste dictatori odiosi care au murit demult, cand poate nici parintii nostri nu erau nascuti, si din cauza carora exista azi starea asta de fapt, care ne pune aiurea pe drumuri. Din pamantul in care zac, ei ne scot inca bani din buzunare, ne dicteaza timpul sau ne calauzesc drumurile si noua, celor care doar am auzit despre ei din carti sau filme. Cum vi se pare ?
Iar cel mai si cel mai grav e gandul ca si copiii sau nepotii nostri vor trai sub urmarile faptelor acelor ticalosi si a celor care i-au slujit…

Read Full Post »

Esenţa lucrurilor la Roşia Montană

Ce nu înţeleg mulţi despre Roşia Montană

Pe multă lume care vrea să „salveze” Roşia Montană, o preocupă ALTERNATIVELE la proiectul minier ! Eu deja m-am săturat că nu se vede problema principală, care este cu totul alta.

Read Full Post »

Operaţiunea “Basarabia 2010″ – in Memoriam

Pentru ca nu am mai avut timp sa scriu articolul de saptamana trecuta, in contul lui voi vorbi in randurile urmatoare despre disparitia unui Om…

Azi am primit trista veste, si inca nu-mi vine sa cred ca s-a putut intampla. Vestile circula greu prin Bugeacul instrainat, astfel ca am aflat cu intarziere de o jumatate de an despre moartea arheologului roman VALERIU COJOCARU, originar din imprejurimile Renilor si una din personalitatile care au facut cele mai concrete si pozitive lucruri pentru romanii din zona, pentru promovarea imaginii sudului Basarabiei…

Am sa ma refer, din lipsa de informatie si timp, doar la legaturile personale cu dansul, care au fostfirave si nu s-au putut implini cum mi-as fi dorit… Cine s-ar fi gandit ca moartea urma sa le opreasca ?

Read Full Post »

Basarabia şi mândria ştirbită a românilor

În loc de episodul săptămânal dedicat „Operaţiunii Basarabia 2010”, vă ofer – pentru săptămâna ce a trecut, şi în care am comemorat începutul tragicelor evenimente din vara lui 1940 – un alt fel de articol.

Vinovaţii pentru tragedia Basarabiei, dar şi pentru tragedia morală a României de azi, trebuie numiţi şi cunoscuţi, pentru că, aşa cum bine spunea un istoric militar patriot, CEI MAI MARI DUŞMANI DINTOTDEAUNA AI ROMÂNILOR, AU FOST… ROMÂNII.

LISTA RUŞINII: cei 20 trădători care în Consiliul de Coroană din noaptea de 27 spre 28 iunie 1940, AU ACCEPTAT prin vot ultimatumul sovietic şi au decis RETRAGEREA fără nici un foc de armă a Armatei Române din Basarabia, Bucovina de Nord şi Herţa:

Read Full Post »

Comoara de la Argeş

Am fost acum câteva săptămâni la Curtea de Argeş. Voiam demult să merg să văd vechea curte domnească a primilor Basarabi, locul unde s-a născut Ţara Românească. Mai fusesem doar odată în oraş în ultimii ani, şi atunci complexul medieval se afla sub schelele restaurării, aşa că nu am zăbovit.

Aveam mai multe dileme cu privire la primii voievozi şi locurile unde au trăit – nu le-am dezlegat nici după această vizită în totalitate. Se pare că pentru a afla adevărul istoric e nevoie să te scufunzi în biblioteci, căci scrierile istoricilor şi concluziile arheologilor nu prea sunt publicate şi popularizate în România…

Read Full Post »

„Basarabia 2010” – un loc pe săptămână (IX)

În episodul de azi, satul HAGI-CURDA

Ca în jurul tuturor apelor din Bugeac, şi pe malul lacului Chitai găsim aşezări vechi româneşti, de ţărani moldoveni. Şi acest sat îşi trage originile din vremurile Principatului Moldovei, când se numea Frumuşica. A răzbătut însă până la noi denumirea pusă de tătarii care au venit şi au stat pe aici multă vreme… Dar au plecat şi ei; numele de azi oficial al satului este (încă din 1947) …Kamîşovca !

Read Full Post »

Cetatea Albă

Un articol interesant publicat recent despre Cetatea Albă. Anul ăsta poate nu o mai „ratăm”…

O să pregătesc mai bine ca oricând ieşirea din vara asta. Abia aştept: o săptămână întreagă în Basarabia… în căutarea Chiliei, Cetăţii Albe, în satele româneşti, lipoveneşti, bulgare, căzăceşti, găgăuze şi în vechile colonii nemţeşti…

http://www.timpul.md/articol/s-o-s–pentru-cetatea-alba-5386.html

Desen-reconstituire a Cetăţii Albe – preluat din cartea Marianei Şlapac. Decorul din jur nu corespunde cu realitatea, dar cetatea este corect reprezentată (vedere aeriană dinspre est)

Read Full Post »