Un Om

Vreau să evoc în cele ce urmează un… Om. Şi, prin el, o epocă şi un spirit demult apuse.

Este vorba despre un mare bogătaş. Ba mai mult, e vorba despre un politician. Despre un aromân. Un machidon care a făcut şcoli şi biserici. Un personaj care a fost pentru mulţi lumina ochilor…  Nu, nu vă speriaţi, nu e vorba despre cineva în viaţă, şi orice asemănare cu personaje din prezent este condamnabilă! Deci, nu e vorba despre un om lipsit de maniere. Dimpotrivă, e vorba despre un adevărat gentleman, unul dintre frumoşii nobili din …La Belle Epoque.

Nu veţi găsi mai nimic despre el pe internet. Nici eu poate nu aflam de existenţa lui, dacă nu îmi pica în mână un vechi caiet, îngălbenit de patina timpului, care i-a aparţinut străbunicului meu. Sunt defapt două caiete. Au peste 100 ani vechime. Scrisul străbunicului meu, copil de ţărani amărâţi din Călugărenii podgoriei Dealul Mare, încă poate fi citit cu uşurinţă. Filele caietelor sunt subţiri, fine, aşa cum se făceau odinioară, înainte ca tăvălugul necioplirii sovietice să treacă şi peste nivelul calităţii oricărui produs de la noi. Iar caligrafia străbunicului, pe atunci elev de şcoală, este ordonată, şi dacă nu frumoasă, cel puţin cu un aer nobil. Sau aşa se vede prin timp…

Read Full Post »

Vechile nume autentice ale localităţilor româneşti

La adresa aceasta se găseşte o listă cu nume de localităţi. E defapt decretul odios din 1964 prin care s-a şters memoria locurilor şi diversitatea toponimică a localităţilor din România.

Mulţi dintre români îşi pot găsi aici vechea denumire autentică a satului natal, care chiar dacă suna uneori nepotrivit, spunea ceva anume despre acel loc.

Un celebru exemplu este schimbarea denumirii unui sat din Banat, din Valea Boului în Păltinişul. Lăsând la o parte faptul că în zonă nici nu creşteau paltini, politrucii marxişti cărora le puţea tot ce suna mai ţărănesc şi mai autentic au şters de pe hartă un nume care vorbea despre continuitatea poporului român acolo timp de două milenii. Cum aşa ? Simplu: pe locul satului „Valea Boului” fusese atestată în antichitate aşezarea romană …”Caput Bubalis” !!!

În spatele acelor vechi denumiri, păstrate de secole, se ascundeau întregi poveşti. Azi, acele localităţi sunt depersonalizate, căci memoria li s-a şters printr-un simplu decret de tip stalinist, aflat şi azi în vigoare !

Avem datoria să ne recuperăm trecutul, cultura şi tradiţiile. Fără ele suntem NIMENI. Denumirea unei localităţi se poate schimba inclusiv printr-o iniţiativă a localnicilor care să ducă la un referendum local, ce este apoi automat avizat de parlament (cel care votează legile de schimbare a numelor de localităţi). Fiecare dintre noi poate face acest pas în satul sau oraşul său. SUCCES !

P.S. Şi credeţi-mă, dacă localitatea mea ar fi avut iniţial cel mai caraghios nume posibil, dar care spunea povestea întemeierii sale, eu m-aş fi luptat să declanşez revenirea la acel nume autentic ! Din fericire, de Câmpina nu s-au legat; oraşul îşi poartă numele de cel puţin 5 veacuri 🙂

Read Full Post »

Esenţa lucrurilor la Roşia Montană

Ce nu înţeleg mulţi despre Roşia Montană

Pe multă lume care vrea să „salveze” Roşia Montană, o preocupă ALTERNATIVELE la proiectul minier ! Eu deja m-am săturat că nu se vede problema principală, care este cu totul alta.

Read Full Post »

„Basarabia 2010” – Un loc pe saptamana, ep.21

PLAHTEEVCA

Am tot scris despre diferitele comunitati etnice ale Bugeacului, fie ele istorice sau actuale. Nu pot sa trec cu vederea totusi, faptul ca azi regiunea este ocupata de Ucraina, care a mostenit-o gratuit de la URSS, si sa nu prezint si o comunitate reprezentativa ucraineana.

Read Full Post »

„Basarabia 2010” – ep.20: JIBRIENI

Zilele acestea toata lumea vrea sa evadeze la mare. Litoralul romanesc  actual inca atrage pe bucuresteanul slab informat despre alte zari ale Marii Negre, poate mai frumoase si mai putin umblate (si nu ma gandesc neaparat la Balcic, marea mea iubire). In ultimii ani sunt tot mai la moda plajele mai retrase, de genul Corbu sau Vadu… Dar multi se plang ca acolo orice localitate si sursa de apa e relativ departe, si trebuie sa ia cu ei tot ce le trebuie. De asta, multa lume se gandeste tot la cunoscutele Vama Veche si 2 Mai, luate cu asalt mai ales in vremea festivalurilor.

Read Full Post »

Operaţiunea „Basarabia 2010”: un loc pe săptămână

Stema germanilor basarabeni

Odinioară, inima Bugeacului bătea nemţeşte

Dacă privim o hartă etnică a Basarabiei istorice, vom vedea că aşezările băştinaşilor români se întind ca un brâu la sud, între Dunăre şi valul de pământ zis „al lui Traian”, care uneşte marginile de nord ale limanelor. Dincolo de val, e stepa Bugeacului. Rar populată în Evul Mediu, ea a fost terenul ideal de aşezare a Tătarilor Nogai, cam la un veac după marele dezastru economic şi geo-politic medieval românesc – cucerirea de către turci a Cetăţii Albe şi Chiliei.

Cerul Bugeacului

Nogaii erau semi-nomazi, ducându-şi viaţa în taberele lor numite „câşle”. Arealul lor era în principal între cele două valuri de pământ dintre Prut şi Nistru (zise „ale lui Traian”). La nord, rămăseseră moldovenii din codrii Tigheciului şi ai Lăpuşnei, iar la sud, moldovenii şi muntenii din preajma limanelor şi de pe malurile Dunării. Astfel că arealul locuit de băştinaşi a fost întrerupt în stepa Bugeacului, încă de-acum 4 veacuri.

Read Full Post »

Operaţiunea “Basarabia 2010″

Un loc pe săptămână – azi, BOLGRAD

Imi ramasese din tot Bugeacul, un oras mai mare despre care n-am scris. E vorba de capitala bulgarilor basarabeni, BOLGRAD.

Din cauza lipsei timpului in aceste zile, am sa va trimit, pe cei care sunteti interesati, la articolul din wikipedia, care da cateva informatii foarte interesante: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bolgrad.

Pentru cei ce nu au rabdarea de a citi (desi articolul e captivant), am sa punctez cateva idei care merita retinute (nu numai din articolul respectiv):

Read Full Post »

Operaţiunea „Basarabia 2010”: un loc pe săptămână

Podul lui Raşcu şi împrejurimile

Am descoperit recent un loc cu rezonanţe istorice despre care există multe confuzii. Cine nu a auzit de viteazul Ioan-Vodă cel Cumplit şi de faptele sale de arme ? Vă amintiţi, e vorba de ultimul voievod moldovean care a opus rezistenţă armată Porţii Otomane, aproape cu propriile mijloace, fără să fi fost luat sub aripa unei mari puteri, ba mai mult, fără susţinerea unora din marii boieri.

Dacă vă mai amintiţi din cărţile de istorie şi din legende, Ioan-vodă era celebru prin forţa sa fizică neobişnuită (au rămas în cronici scena tragerii la deal a unui tun într-o bătălie, sau scena frângerii copitelor de cai în palme, pentru a-şi distra bravii oşteni în clipele de răgaz). Dar mai ales, era impresionantă moartea sa martirică, cu scena în care turcii i-au sfârtecat apoi trupul, tras în patru zări de patru cămile...

Read Full Post »

Operaţiunea “Basarabia 2010″: Un loc pe săptămână

ŞABA – colonia elveţiană de la Limanul Nistrului

Una din cele mai insolite comunităţi care au existat în Basarabia este cea din satul Şaba, aflat imediat la sud de oraşul Cetatea Albă, pe malul apusean al Limanului Nistrului.

Ceea ce a făcut unică Şaba a fost colonizarea aici, începând cu 1822, a unor familii de viticultori de tradiţie, veniţi nici mai mult nici mai puţin …de pe malurile nordice ale lacului Geneva, din cantonul elveţian Vaude (zona Lausanne) – în imaginea de sus, localitatea Vevey, de unde se pare că au pornit cei mai mulţi colonişti.

Read Full Post »

Operaţiunea “Basarabia 2010″: Un loc pe săptămână

Azi, oraşul RENI – singurul centru urban din Bugeac în care românii sunt principala comunitate; detalii aici.

Imagini din Renii actuali: gara, monumentul eroilor români şi biserica

P.S. Nici nu ştiam că în Reni încă mai există o statuie a lui Lenin ! Abia azi, 30 iunie 2010, aflu cum a fost distrusă ieri, la 70 ani de la ocuparea Basarabiei de către sovietici: http://hotnews.md/articles/view.hot?id=3325

Read Full Post »