Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Istorie’ Category

Anunțuri

Read Full Post »

Vreau să evoc în cele ce urmează un… Om. Şi, prin el, o epocă şi un spirit demult apuse.

Este vorba despre un mare bogătaş. Ba mai mult, e vorba despre un politician. Despre un aromân. Un machidon care a făcut şcoli şi biserici. Un personaj care a fost pentru mulţi lumina ochilor…  Nu, nu vă speriaţi, nu e vorba despre cineva în viaţă, şi orice asemănare cu personaje din prezent este condamnabilă! Deci, nu e vorba despre un om lipsit de maniere. Dimpotrivă, e vorba despre un adevărat gentleman, unul dintre frumoşii nobili din …La Belle Epoque.

Nu veţi găsi mai nimic despre el pe internet. Nici eu poate nu aflam de existenţa lui, dacă nu îmi pica în mână un vechi caiet, îngălbenit de patina timpului, care i-a aparţinut străbunicului meu. Sunt defapt două caiete. Au peste 100 ani vechime. Scrisul străbunicului meu, copil de ţărani amărâţi din Călugărenii podgoriei Dealul Mare, încă poate fi citit cu uşurinţă. Filele caietelor sunt subţiri, fine, aşa cum se făceau odinioară, înainte ca tăvălugul necioplirii sovietice să treacă şi peste nivelul calităţii oricărui produs de la noi. Iar caligrafia străbunicului, pe atunci elev de şcoală, este ordonată, şi dacă nu frumoasă, cel puţin cu un aer nobil. Sau aşa se vede prin timp… (mai mult…)

Read Full Post »

La adresa aceasta se găseşte o listă cu nume de localităţi. E defapt decretul odios din 1964 prin care s-a şters memoria locurilor şi diversitatea toponimică a localităţilor din România.

Mulţi dintre români îşi pot găsi aici vechea denumire autentică a satului natal, care chiar dacă suna uneori nepotrivit, spunea ceva anume despre acel loc.

Un celebru exemplu este schimbarea denumirii unui sat din Banat, din Valea Boului în Păltinişul. Lăsând la o parte faptul că în zonă nici nu creşteau paltini, politrucii marxişti cărora le puţea tot ce suna mai ţărănesc şi mai autentic au şters de pe hartă un nume care vorbea despre continuitatea poporului român acolo timp de două milenii. Cum aşa ? Simplu: pe locul satului „Valea Boului” fusese atestată în antichitate aşezarea romană …”Caput Bubalis” !!!

În spatele acelor vechi denumiri, păstrate de secole, se ascundeau întregi poveşti. Azi, acele localităţi sunt depersonalizate, căci memoria li s-a şters printr-un simplu decret de tip stalinist, aflat şi azi în vigoare !

Avem datoria să ne recuperăm trecutul, cultura şi tradiţiile. Fără ele suntem NIMENI. Denumirea unei localităţi se poate schimba inclusiv printr-o iniţiativă a localnicilor care să ducă la un referendum local, ce este apoi automat avizat de parlament (cel care votează legile de schimbare a numelor de localităţi). Fiecare dintre noi poate face acest pas în satul sau oraşul său. SUCCES !

P.S. Şi credeţi-mă, dacă localitatea mea ar fi avut iniţial cel mai caraghios nume posibil, dar care spunea povestea întemeierii sale, eu m-aş fi luptat să declanşez revenirea la acel nume autentic ! Din fericire, de Câmpina nu s-au legat; oraşul îşi poartă numele de cel puţin 5 veacuri 🙂

Read Full Post »

Să ne amintim ! Neuitarea ne dă demnitate ! Un film scurt şi la obiect despre Adevăr:

De ce spun că Revoluţia continuă şi azi ? Pentru că mai avem de îndeplinit acele puncte 3 şi 4 evocate la finalul filmului de mai sus. Şi aş îndrăzni să adaug un al 5-lea, fără de care Revoluţia nu poate fi completă: Anularea tuturor efectelor regimului comunist.

Adică revenirea la noi înşine, anularea a ceea ce ne-a fost impus cu sila de o putere străină (URSS): însăşi fiinţa statului român actual. Stat care a fost abuziv înfiinţat la 30 decembrie 1947, şi care, sub o formă sau alta, a ajuns până la noi.
Dar, pentru a putea obţine şi acest din urmă punct, vor trebui refăcute mentalităţile, va trebui luptat şi lămurit multe creiere spălate şi îndoctrinate de minciunile comuniste propagate în ultimii 65 ani…

Azi, încă avem şansa ca „legătura” Neamului Românesc cu ultimul său stat liber şi just, de dinainte de comunism, să trăiască, să fie printre noi. A avut nemăsurată răbdare, însă – vai ! – nu ne va putea aştepta la nesfârşit… La anul împlineşte 90 ani ! Iar în ziua când îl vom plânge la catafalc fără să fi îndeplinit toate aceste 5 puncte, va fi vai şi amar de soarta noastră, români !

Read Full Post »

E o intrebare retorica, pe care mi-o pun la tot pasul, de ani de zile, caci mereu apar obstacole care ma fac sa ma gandesc la originea lor blestemata, aflata in framantarile istoriei. Sa raman deocamdata, la cea mai recenta situatie.
Faptele: eu, ca roman, am dorit anul acesta sa pot sarbatori Marea Unire, intr-unul din centrele istorice care au contribuit la realizarea ei, in 1918. Pan-aici nimic dificil. Gandurile si planurile nu le poate cenzura nimeni in Romania anului 2010, slava Domnului.
Anul asta alesesem Chisinaul, din mai multe motive. Si m-am pomenit aseara pe strazile Capitalei, intorcandu-ma infrigurat acasa dupa o zi obositoare, ca imi venea in minte gandul asta:
Daca nu ar fi fost tatuca Stalin, comunismul si razboiul cu toate relele sale, atunci, pe vremea bunicilor, eu astazi nu as fi fost obligat sa ma scol dimineata, sa sun la telefonul Directiei Pasapoarte Prahova, sa dau apoi fuga la gara, sa aflu ca tocmai plecase un tren spre Ploiesti, sa merg apoi in statia de maxi-taxi, sa iau de acolo microbuzul pentru a ajunge cat mai repede la Ploiesti, sa merg cu RATP-ul intreband pasagerii unde trebuie sa cobor pt Trezorerie, sa-mi usurez acolo portofelul de 132 lei, apoi sa dau fuga la CEC, unde sa mai platesc inca 84 lei, si cu chitantele respective sa merg, prin ploaie, pe jos, pana la Politia Judeteana, unde sa-mi depun actele si sa fac poza pentru un amarat de pasaport temporar, care e valabil doar 1 an de zile, si care e singurul act ce-mi poate da dreptul sa trec Prutul. Desi exista in tara asta rauri mult mai mari pe care le treci fara sa scoti mana din buzunar…
Ajuns aseara inapoi in Bucuresti, cu actul fericirii in haina, ma gandeam deci, invariabil, la niste dictatori odiosi care au murit demult, cand poate nici parintii nostri nu erau nascuti, si din cauza carora exista azi starea asta de fapt, care ne pune aiurea pe drumuri. Din pamantul in care zac, ei ne scot inca bani din buzunare, ne dicteaza timpul sau ne calauzesc drumurile si noua, celor care doar am auzit despre ei din carti sau filme. Cum vi se pare ?
Iar cel mai si cel mai grav e gandul ca si copiii sau nepotii nostri vor trai sub urmarile faptelor acelor ticalosi si a celor care i-au slujit…

Read Full Post »

PLAHTEEVCA

Am tot scris despre diferitele comunitati etnice ale Bugeacului, fie ele istorice sau actuale. Nu pot sa trec cu vederea totusi, faptul ca azi regiunea este ocupata de Ucraina, care a mostenit-o gratuit de la URSS, si sa nu prezint si o comunitate reprezentativa ucraineana.

(mai mult…)

Read Full Post »

Stema germanilor basarabeni

Odinioară, inima Bugeacului bătea nemţeşte

Dacă privim o hartă etnică a Basarabiei istorice, vom vedea că aşezările băştinaşilor români se întind ca un brâu la sud, între Dunăre şi valul de pământ zis „al lui Traian”, care uneşte marginile de nord ale limanelor. Dincolo de val, e stepa Bugeacului. Rar populată în Evul Mediu, ea a fost terenul ideal de aşezare a Tătarilor Nogai, cam la un veac după marele dezastru economic şi geo-politic medieval românesc – cucerirea de către turci a Cetăţii Albe şi Chiliei.

Cerul Bugeacului

Nogaii erau semi-nomazi, ducându-şi viaţa în taberele lor numite „câşle”. Arealul lor era în principal între cele două valuri de pământ dintre Prut şi Nistru (zise „ale lui Traian”). La nord, rămăseseră moldovenii din codrii Tigheciului şi ai Lăpuşnei, iar la sud, moldovenii şi muntenii din preajma limanelor şi de pe malurile Dunării. Astfel că arealul locuit de băştinaşi a fost întrerupt în stepa Bugeacului, încă de-acum 4 veacuri. (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »