Un Om

Vreau să evoc în cele ce urmează un… Om. Şi, prin el, o epocă şi un spirit demult apuse.

Este vorba despre un mare bogătaş. Ba mai mult, e vorba despre un politician. Despre un aromân. Un machidon care a făcut şcoli şi biserici. Un personaj care a fost pentru mulţi lumina ochilor…  Nu, nu vă speriaţi, nu e vorba despre cineva în viaţă, şi orice asemănare cu personaje din prezent este condamnabilă! Deci, nu e vorba despre un om lipsit de maniere. Dimpotrivă, e vorba despre un adevărat gentleman, unul dintre frumoşii nobili din …La Belle Epoque.

Nu veţi găsi mai nimic despre el pe internet. Nici eu poate nu aflam de existenţa lui, dacă nu îmi pica în mână un vechi caiet, îngălbenit de patina timpului, care i-a aparţinut străbunicului meu. Sunt defapt două caiete. Au peste 100 ani vechime. Scrisul străbunicului meu, copil de ţărani amărâţi din Călugărenii podgoriei Dealul Mare, încă poate fi citit cu uşurinţă. Filele caietelor sunt subţiri, fine, aşa cum se făceau odinioară, înainte ca tăvălugul necioplirii sovietice să treacă şi peste nivelul calităţii oricărui produs de la noi. Iar caligrafia străbunicului, pe atunci elev de şcoală, este ordonată, şi dacă nu frumoasă, cel puţin cu un aer nobil. Sau aşa se vede prin timp…

Read Full Post »

Comoara de la Argeş

Am fost acum câteva săptămâni la Curtea de Argeş. Voiam demult să merg să văd vechea curte domnească a primilor Basarabi, locul unde s-a născut Ţara Românească. Mai fusesem doar odată în oraş în ultimii ani, şi atunci complexul medieval se afla sub schelele restaurării, aşa că nu am zăbovit.

Aveam mai multe dileme cu privire la primii voievozi şi locurile unde au trăit – nu le-am dezlegat nici după această vizită în totalitate. Se pare că pentru a afla adevărul istoric e nevoie să te scufunzi în biblioteci, căci scrierile istoricilor şi concluziile arheologilor nu prea sunt publicate şi popularizate în România…

Read Full Post »

La Refugiul Coştila

Sâmbătă 9 februarie, ora 8.15: În gara Câmpina, ne urcăm – 5 oameni – în trenul care o aducea din Bucureşti pe Cristina. Pe drum, parlamentări, idei, analiza hărţilor şi a vremii, etc. etc… Renunţăm la Piatra Mare, fiind prea târzie ora plecării, iar Beni vine cu ideea salvatoare: Refugiul Coştila.

Coborâm deci la Buşteni, pentru a lua în piept aer curat şi în bocanci zăpada proaspătă aşternută în ultimele zile; culmea, numai acolo a fost soare şi cer senin toată ziua:

 

Read Full Post »

Palatul Mogoşoaia

Sâmbătă 2 februarie, pe o vreme însorită dar geroasă, am reuşit să ajung prima dată la Mogoşoaia. De mult îmi doream… Nu e nici greu: autobuzul 460 de la Laromet, sau maxi-taxi 508 de la Gara de Nord, sau în fine microbuzul de Buftea de la Piaţa Chibrit (cu care am mers noi: eu, Marius şi Ionela) te duc până în centrul satului, fie la indicatorul spre palat, fie mai departe la Primăria Mogoşoaia, în faţa căreia te întâmpină statuia marelui domnitor-martir:

                              Brâncoveanu a început să cumpere pământuri la Mogoşoaia când avea chiar vârsta mea, 27 de ani. Moşia era a văduvei boierului Mogoş (care era nobilul locului în secolul al XVII-lea, şi despre care s-a păstrat şi o frumoasă baladă populară, culeasă de Alecsandri – o puteţi citi aici). De la ea vine şi numele satului, care era deja atestat la 1598.

Read Full Post »

La refugiul Retevoiu

Sâmbătă 26 ianuarie am plecat (tot singur…) într-o nouă drumeţie. Tura din ianuarie – căci m-am hotărât anul acesta să fac o „ieşire” în fiecare lună 🙂

Coborât din tren când zorii mijeau, la Predeal, am început o zi superbă cu gândul că mi-am uitat mănuşile acasă. N-au fost însă probleme. Până am urcat pe Cioplea se luminase de ziuă, cerul era senin, zăpadă proaspătă de câteva zile, iar Munţii Bârsei îmi făceau cu ochiul în lumina roşiatică a răsăritului…

Muchia Cheii din Postăvaru

Read Full Post »

La Afumaţi, pe urme domneşti şi boiereşti

Am început anul acesta „explorările” chiar cu …începutul. Adică de la prima literă. A de la… Afumaţi. Şi mai vine cineva tot de la Afumaţi: Radu. Aţi ghicit, e vorba de domnul Ţării Româneşti din prima parte a veacului al XVI-lea, celebru prin împotrivirea înverşunată faţă de otomani.

Despre Radu de la Afumaţi nu se cunosc foarte multe lucruri; ceea ce ştim până azi e însă suficient ca să poată face subiect de film, şi încă un film de acţiune dramatic, cu suspans şi mister. Fiu nelegitim al lui Radu cel Mare (contemporanul lui Ştefan cel Mare), se pare că avea curtea în satul Afumaţi de pe balta Pasărea, lângă Bucureşti. Căsătorit cu Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, a ajuns la domnie la numai un an după moartea socrului său. În acea scurtă perioadă, domn fusese fiul lui Neagoe, cunoscut azi nouă din celebrele „Învăţături ale lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie„. Mort la o vârstă fragedă într-o bătălie, Teodosie nu a mai apucat să urmeze sfaturile înţeleptului său părinte…

Read Full Post »