Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Spiritualitate’ Category

În anul ce s-a scurs de când am scris ultima dată pe blog, s-au schimbat multe în viața mea (de unde și jocul de cuvinte din titlu).

Revin azi pe blog, prin urmare din Brașov – noua mea casă, cu același subiect ca cel de acum un an: Marșul pentru Viață ! E o acțiune civică de conștientizare a faptului că, în fond, suntem cetățenii unui stat în care cel mai urât tip de crimă este legalizat: avortul. Ori, nu putem sta nepăsători când e legal să ucizi o formă de viață umană care chiar nu se poate apăra. Măcar nou-născuții au o armă în fața unei tentative de crimă: inocența lor specifică, ce sensibilizează. Ne-născuții nu o au nici pe aceasta, pentru că nu îi vedem direct, și astfel ne adormim conștiința.

Evenimentul este legat firesc, în fiecare an, de sărbătoarea Bunei Vestiri (25 martie), când pomenim întruparea Mântuitorului în Fecioara Maria, cu 9 luni înainte de Crăciun – moment echivalent concepției umane, startului vieții.

Anul acesta și aici la Brașov se mișcă lucrurile mai bine (ca în toate marile orașe dealtfel). ”Marșul pentru viață” va avea loc sâmbătă 22 Martie. Iată afișul evenimentului:

Marsul pentru Viata

Organizatorii marșului din Brașov sunt Asociaţia Pro Vita Christiana “Sfânta Ecaterina și noii mei prieteni de la A.S.C.O.R. – filiala Brașov.

Vor mai fi și alte evenimente conexe, cum ar fi o conferință susținută de un  profesor american în chirurgie. Mai multe detalii puteți citi aici

Vă așteptăm sâmbătă pe străzile Brașovului, pe toți cei care sunteți conștienți că avortul este o crimă, dar deopotrivă și pe cei care încă nu realizați acest lucru, pentru că niciodată nu este prea târziu !

Read Full Post »

http://www.comunicatedepresa.ro/asociatia-pro-vita/asuma-ajuta-adopta-vino-la-marsul-pentru-viata-in-27-de-localitati

Read Full Post »

Există pe lumea asta oameni deosebiţi, care trag de balanţa binelui, intr-atât încât spală poate şi multe din răutăţile lumii. Dumnezeu le ştie cel mai bine osteneala. Şi Dumnezeu îl ştie cu siguranţă şi pe neobositul medic chirurg Alexandru Pesamosca, pe care l-a chemat la El zilele acestea, să-l pună probabil alături de Îngerii cei adevăraţi din Ceruri…

 

O întreagă ţară a vorbit despre acest Om deosebit. Sute de oameni l-au petrecut pe ultimul drum. A fost cu adevărat un suflet unic. Şi astăzi, când cu durere am aflat de moartea lui prea târziu pentru a putea fi prezent la înmormântare, am simţit că a plecat dintre noi cineva încărcat cu munţi de recunoştinţă, cum nu cred să mai fi plecat de aici nimeni, în ultimele decenii.
S-a spus că marele chirurg a făcut în cei 81 ani de viaţă peste 45.000 operaţii, şi că a salvat de la moarte sau invaliditate mii de copii. Şi eu am fost unul dintre ei !
Fără el, viaţa mea s-ar fi oprit… înainte de acel însângerat decembrie 1989. Nu pot descrie ceea ce am simţit, când azi am aflat că s-a dus, iar eu tocmai mă gândisem la dânsul cu ceva ore înainte, fără să ştiu…
Amintirile mele legate de profesorul Pesamosca nu se pot dezlipi de cele legate de mama. Crizele de durere din miez de noapte pe la 6-7-8 ani… Un şcolar de 9 ani, speriat şi timid, internat în toamna lui 89 la vestitul spital bucureştean Budimex, departe de părinţi, care nu puteau fi mereu prezenţi… Poezia scrisă mamei în clipele de singurătate şi dor… Apoi camera de la reanimare, suferinţele văzute la tot pasul în spital… Externarea în ajunul izbucnirii revoltei din 21 decembrie… Controalele dureroase ce-au urmat… În sfârşit verdictul minunat al deplinei însănătoşiri…
Amintirile şi mai ales emoţiile, uneori se lasă greu trasnmise; nu pot scrie mai mult, aşa că am să mă rezum la a cita, din presa acestor zile, cuvintele profesorului:
„Eu nu mai am ce sa astept. M-am pregatit demult pentru Judecata de Apoi. Am iubit mult copiii, toata viata m-a urmarit zambetul lor de dinaintea unei operatii. Zambeau intr-un fel pe care mi-e greu sa-l descriu. Cam toti aveau aceeasi reactie. Zambeau cu lacrimi in ochi. Spaima, durere, resemnare, speranta. Si mila, cu zambetul ala imi cereau toata mila din lume. Cum sa nu te tulbure imaginea asta? Si totusi, n-aveam voie sa gresesc, eram obligat sa ignor orice emotie.”

Celor ce vor să afle mai multe despre acest Om, le recomand să citească/vizioneze şi:

„Tata Pesi – îngerul copiilor” (Formula As)

„Doctorul fără de arginţi” (Ziarul Timpul)

„Chirurgul care a renunţat la lume” (Lumea Credinţei)

Read Full Post »

Astăzi, de Ziua Eroilor, nu puteam să  nu fac referire la locurile din Bugeac unde sunt înmormântaţi eroi români. Redau deci, mai jos, un fragment dintr-un articol de pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.

CIMITIRELE EROILOR DIN ORAŞUL ISMAIL

În perioada interbelică în acest oraş se găseau două cimitire de onoare, câte unul pentru fiecare din cele două conflagraţii mondiale, în care au fost înhumaţi în total 89 militari români (19 în Primul Război Mondial şi 70 în Al Doilea Război Mondial).

Cimitirul eroilor „Regele Ferdinand“ din Primul Război Mondial : A fost amenajat de către Societatea „Cultul Eroilor“ şi inaugurat la data de 29 mai 1930. Era situat pe un platou de pe malul Dunării, în colţul cimitirului mare al oraşului. Pe o suprafaţă de 1.250 m. p. au fost amenajate patru parcele cu morminte individuale în care au fost înhumaţi 120 eroi identificaţi, de diferite naţionalităţi: 19 români (16 identificaţi, 3 neidentificaţi), 98 ruşi (57 id., 41 neid.), 2 austrieci (id.) şi 1 polonez ( id.). În centrul cimitirului a fost construit un monument-criptă (vezi foto), în care au fost aşezaţi 511 eroi neidentificaţi. Monumentul a fost realizat de către firma Felice Ruta din Tulcea. Militarii români înhumaţi aici aparţineau regimentelor 4, 23, 33, 35 şi 38 Infanterie, respectiv 4 Artilerie.

Cimitirul eroilor din Al Doilea Război Mondial: Cimitir amenajat în cursul celui de-al doilea război mondial, în acelaşi cimitir al oraşului, de lângă Mânăstirea Cetatea. Cuprindea mormintele individuale a 70 ostaşi români identificaţi.

Textul şi fotografia sunt publicate prin amabilitatea ONCE

P.S. Actualmente, nici nu mi-am putut da seama dacă cimitirele mai există, pentru că din imaginile de pe satelit, pe malul Dunării în apropiere de mânăstirea Cetatea nu se vede nici un cimitir…

Editare 2011:   Locul cimitirelor, cu detalii şi poze actuale

Read Full Post »

Câţi creştini ?

Am găsit azi întâmplător pe wikipedia pasajul următor:
An October 2006 CSA poll addressed solely to Catholics established that 17% of French Catholics (who comprise 52% of the population) didn’t believe in God. Among the believers, most (79%) described Him as a „force, energy, or spirit” and only 18% as a personal god. In other words, if one excludes people who call themselves „Catholic” but do not believe in a personal god, only 9% of the French population can be called Catholic.

Sunt curios ce rezultate ar fi la noi dacă s-ar face astfel de sondaje…

Read Full Post »

Mi-a picat în mână acum câteva zile un mic pliant din care am aflat despre canonizarea, pe 10 Mai anul acesta, a unui ţăran năsăudean care a trăit pe vremea habsburgilor. M-a impresionat povestea lui, şi cred că merită să v-o împărtăşesc şi vouă…

Sfinţii Martiri Năsăudeni

Sfinţii Martiri Năsăudeni

Suntem în anul domnului 1763, pe valea Sălăuţei, între munţii Rodnei şi cei ai Ţibleşului. Acum (2008), pe acolo trece şoseaua spre Maramureş, şi celebra cale ferată Salva-Vişeu. La 1763, zona făcea parte din principatul Transilvaniei aflat de mai multă vreme sub domintaţia Imperiului Habsburgic, care impusese guvernatori, ce administrau în numele monarhului habsburg. În anul de care vorbim, celebra împărăteasă Maria Tereza, ajunsă la vârsta de 46 de ani (din care jumătate îi petrecuse deja la cârma imperiului), numise de un an de zile ca guvernator în Transilvania pe generalul de tristă amintire Adolf von Buccow. Începuseră cele mai negre vremuri pentru românii ardeleni, care erau din ce în ce mai presaţi să treacă la religia greco-catolică (Uniaţie). (mai mult…)

Read Full Post »

Aseară, vestea unei nenorociri pentru patrimoniul României a căzut ca un trăsnet: Biserica Evanghelică din Bistriţa a luat foc ! Nu mi-a venit să cred când am urmărit în direct la televizor cum se prăbuşea acoperişul turnului său inconfundabil, reper al Evului Mediu transilvan…

 Fotografie de epocă

Un monument istoric de o valoare inestimabilă, vechi de aproape 600 de ani, pomenit în bulele papale şi simbolul unuia din cele 7 burguri ale Transilvaniei, ardea sub privirile neputincioase ale localnicilor şi chiar ale pompierilor, care nu erau în stare să facă prea mult, în condiţiile în care nu aveau utilaje pentru a interveni la înălţime. Ţi se rupea inima… (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »