Feeds:
Articole
Comentarii

Anul acesta s-au împlinit, la 10 Mai, 130 ani de la încoronarea regelui Carol I şi a reginei Elisabeta ca suverani ai Regatului României. Şi, cum Majestatea Sa Regele Mihai împlineşte tot în 2011 o venerabilă vârstă, ziua de 10 Mai a fost anul acesta cu adevărat o sărbătoare.
Pe lângă faptul că 10 Mai 1877 este Ziua Independenţei de stat a României (încă neoficializată ca sărbătoare legală, deşi în lume 99% dintre statele independente îşi onorează oficial ziua independenţei de stat !!!), s-au adăugat deci anul acesta şi două prilejuri suplimentare de a serba 10 Mai: amintirea încoronării celui mai mare om de stat pe care l-a avut Ţara, precum şi omagierea celui mai mare om de stat pe care îl are în prezent (deşi nu-l preţuieşte îndeajuns).

Cu modestia şi demnitatea ce-l caracterizează, Majestatea Sa a fost prezent în ziua de 10 Mai la statuia ecvestră a regelui Carol I din Piaţa Palatului, unde a depus o coroană de flori. Apoi suita a mers la Muzeul Naţional de Istorie, unde a avut loc lansarea unui superb album omagial dedicat Regelui Mihai. Iată aici câteva imagini din 10 Mai 2011.
În ce mă priveşte, am şi eu un modest cadou pentru toţi cei care simt româneşte şi sunt devotaţi Majestăţii Sale. Este un model de tricou cu mesaj de atitudine, pe care l-am creat special pentru acest an şi l-am purtat pe 10 Mai (fiind chiar văzut şi apreciat de Alteţa Sa Principesa Margareta).

Celor ce vor să îşi imprime acest model de tricou şi să-l poarte în cât mai multe ocazii pe parcursul acestui an, pentru a populariza ideea, le pot oferi fişierele în format TIF, la rezoluţie mare; contact: madalin.focsa@gmail.com, 0722.560566

Anunțuri

La adresa aceasta se găseşte o listă cu nume de localităţi. E defapt decretul odios din 1964 prin care s-a şters memoria locurilor şi diversitatea toponimică a localităţilor din România.

Mulţi dintre români îşi pot găsi aici vechea denumire autentică a satului natal, care chiar dacă suna uneori nepotrivit, spunea ceva anume despre acel loc.

Un celebru exemplu este schimbarea denumirii unui sat din Banat, din Valea Boului în Păltinişul. Lăsând la o parte faptul că în zonă nici nu creşteau paltini, politrucii marxişti cărora le puţea tot ce suna mai ţărănesc şi mai autentic au şters de pe hartă un nume care vorbea despre continuitatea poporului român acolo timp de două milenii. Cum aşa ? Simplu: pe locul satului „Valea Boului” fusese atestată în antichitate aşezarea romană …”Caput Bubalis” !!!

În spatele acelor vechi denumiri, păstrate de secole, se ascundeau întregi poveşti. Azi, acele localităţi sunt depersonalizate, căci memoria li s-a şters printr-un simplu decret de tip stalinist, aflat şi azi în vigoare !

Avem datoria să ne recuperăm trecutul, cultura şi tradiţiile. Fără ele suntem NIMENI. Denumirea unei localităţi se poate schimba inclusiv printr-o iniţiativă a localnicilor care să ducă la un referendum local, ce este apoi automat avizat de parlament (cel care votează legile de schimbare a numelor de localităţi). Fiecare dintre noi poate face acest pas în satul sau oraşul său. SUCCES !

P.S. Şi credeţi-mă, dacă localitatea mea ar fi avut iniţial cel mai caraghios nume posibil, dar care spunea povestea întemeierii sale, eu m-aş fi luptat să declanşez revenirea la acel nume autentic ! Din fericire, de Câmpina nu s-au legat; oraşul îşi poartă numele de cel puţin 5 veacuri 🙂

Să ne amintim ! Neuitarea ne dă demnitate ! Un film scurt şi la obiect despre Adevăr:

De ce spun că Revoluţia continuă şi azi ? Pentru că mai avem de îndeplinit acele puncte 3 şi 4 evocate la finalul filmului de mai sus. Şi aş îndrăzni să adaug un al 5-lea, fără de care Revoluţia nu poate fi completă: Anularea tuturor efectelor regimului comunist.

Adică revenirea la noi înşine, anularea a ceea ce ne-a fost impus cu sila de o putere străină (URSS): însăşi fiinţa statului român actual. Stat care a fost abuziv înfiinţat la 30 decembrie 1947, şi care, sub o formă sau alta, a ajuns până la noi.
Dar, pentru a putea obţine şi acest din urmă punct, vor trebui refăcute mentalităţile, va trebui luptat şi lămurit multe creiere spălate şi îndoctrinate de minciunile comuniste propagate în ultimii 65 ani…

Azi, încă avem şansa ca „legătura” Neamului Românesc cu ultimul său stat liber şi just, de dinainte de comunism, să trăiască, să fie printre noi. A avut nemăsurată răbdare, însă – vai ! – nu ne va putea aştepta la nesfârşit… La anul împlineşte 90 ani ! Iar în ziua când îl vom plânge la catafalc fără să fi îndeplinit toate aceste 5 puncte, va fi vai şi amar de soarta noastră, români !

E o intrebare retorica, pe care mi-o pun la tot pasul, de ani de zile, caci mereu apar obstacole care ma fac sa ma gandesc la originea lor blestemata, aflata in framantarile istoriei. Sa raman deocamdata, la cea mai recenta situatie.
Faptele: eu, ca roman, am dorit anul acesta sa pot sarbatori Marea Unire, intr-unul din centrele istorice care au contribuit la realizarea ei, in 1918. Pan-aici nimic dificil. Gandurile si planurile nu le poate cenzura nimeni in Romania anului 2010, slava Domnului.
Anul asta alesesem Chisinaul, din mai multe motive. Si m-am pomenit aseara pe strazile Capitalei, intorcandu-ma infrigurat acasa dupa o zi obositoare, ca imi venea in minte gandul asta:
Daca nu ar fi fost tatuca Stalin, comunismul si razboiul cu toate relele sale, atunci, pe vremea bunicilor, eu astazi nu as fi fost obligat sa ma scol dimineata, sa sun la telefonul Directiei Pasapoarte Prahova, sa dau apoi fuga la gara, sa aflu ca tocmai plecase un tren spre Ploiesti, sa merg apoi in statia de maxi-taxi, sa iau de acolo microbuzul pentru a ajunge cat mai repede la Ploiesti, sa merg cu RATP-ul intreband pasagerii unde trebuie sa cobor pt Trezorerie, sa-mi usurez acolo portofelul de 132 lei, apoi sa dau fuga la CEC, unde sa mai platesc inca 84 lei, si cu chitantele respective sa merg, prin ploaie, pe jos, pana la Politia Judeteana, unde sa-mi depun actele si sa fac poza pentru un amarat de pasaport temporar, care e valabil doar 1 an de zile, si care e singurul act ce-mi poate da dreptul sa trec Prutul. Desi exista in tara asta rauri mult mai mari pe care le treci fara sa scoti mana din buzunar…
Ajuns aseara inapoi in Bucuresti, cu actul fericirii in haina, ma gandeam deci, invariabil, la niste dictatori odiosi care au murit demult, cand poate nici parintii nostri nu erau nascuti, si din cauza carora exista azi starea asta de fapt, care ne pune aiurea pe drumuri. Din pamantul in care zac, ei ne scot inca bani din buzunare, ne dicteaza timpul sau ne calauzesc drumurile si noua, celor care doar am auzit despre ei din carti sau filme. Cum vi se pare ?
Iar cel mai si cel mai grav e gandul ca si copiii sau nepotii nostri vor trai sub urmarile faptelor acelor ticalosi si a celor care i-au slujit…

Ce nu înţeleg mulţi despre Roşia Montană

Pe multă lume care vrea să „salveze” Roşia Montană, o preocupă ALTERNATIVELE la proiectul minier ! Eu deja m-am săturat că nu se vede problema principală, care este cu totul alta. Citește în continuare »

PLAHTEEVCA

Am tot scris despre diferitele comunitati etnice ale Bugeacului, fie ele istorice sau actuale. Nu pot sa trec cu vederea totusi, faptul ca azi regiunea este ocupata de Ucraina, care a mostenit-o gratuit de la URSS, si sa nu prezint si o comunitate reprezentativa ucraineana.

Citește în continuare »

Zilele acestea toata lumea vrea sa evadeze la mare. Litoralul romanesc  actual inca atrage pe bucuresteanul slab informat despre alte zari ale Marii Negre, poate mai frumoase si mai putin umblate (si nu ma gandesc neaparat la Balcic, marea mea iubire). In ultimii ani sunt tot mai la moda plajele mai retrase, de genul Corbu sau Vadu… Dar multi se plang ca acolo orice localitate si sursa de apa e relativ departe, si trebuie sa ia cu ei tot ce le trebuie. De asta, multa lume se gandeste tot la cunoscutele Vama Veche si 2 Mai, luate cu asalt mai ales in vremea festivalurilor. Citește în continuare »