Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘1940’

Stema germanilor basarabeni

Odinioară, inima Bugeacului bătea nemţeşte

Dacă privim o hartă etnică a Basarabiei istorice, vom vedea că aşezările băştinaşilor români se întind ca un brâu la sud, între Dunăre şi valul de pământ zis „al lui Traian”, care uneşte marginile de nord ale limanelor. Dincolo de val, e stepa Bugeacului. Rar populată în Evul Mediu, ea a fost terenul ideal de aşezare a Tătarilor Nogai, cam la un veac după marele dezastru economic şi geo-politic medieval românesc – cucerirea de către turci a Cetăţii Albe şi Chiliei.

Cerul Bugeacului

Nogaii erau semi-nomazi, ducându-şi viaţa în taberele lor numite „câşle”. Arealul lor era în principal între cele două valuri de pământ dintre Prut şi Nistru (zise „ale lui Traian”). La nord, rămăseseră moldovenii din codrii Tigheciului şi ai Lăpuşnei, iar la sud, moldovenii şi muntenii din preajma limanelor şi de pe malurile Dunării. Astfel că arealul locuit de băştinaşi a fost întrerupt în stepa Bugeacului, încă de-acum 4 veacuri. (mai mult…)

Read Full Post »

Ismail este cel mai mare oraş din Basarabia istorică (Bugeac). Oricine merge acolo, nu-l poate ocoli. E aşezat pe malul stâng al braţului Chilia, la nici 20km nord de Tulcea, cu care-l putem compara ca număr de locuitori.

În evul mediu moldovenesc, aşezarea era numită SMIL. După ce turcii au cucerit cetatea Chiliei, Smilul a intrat în raiaua ei, fiind redenumit Ismail – denumire atestată la 1542, care s-a păstrat în uz până azi, deşi cea românească încă se cunoştea pe vremea lui Cantemir. Iată cum îl descria marele cărturar în celebra „Descriptio Moldaviae”: „…Ţinutul Ismailului, din care e vrednică de pomenit Ismail, în vechime numită de moldoveni Smil, o cetate care nu trebuie lăsată de o parte, cu oaste turcească şi cârmuită de un muteveli”.

(mai mult…)

Read Full Post »