Feeds:
Articole
Comentarii

În anul ce s-a scurs de când am scris ultima dată pe blog, s-au schimbat multe în viața mea (de unde și jocul de cuvinte din titlu).

Revin azi pe blog, prin urmare din Brașov – noua mea casă, cu același subiect ca cel de acum un an: Marșul pentru Viață ! E o acțiune civică de conștientizare a faptului că, în fond, suntem cetățenii unui stat în care cel mai urât tip de crimă este legalizat: avortul. Ori, nu putem sta nepăsători când e legal să ucizi o formă de viață umană care chiar nu se poate apăra. Măcar nou-născuții au o armă în fața unei tentative de crimă: inocența lor specifică, ce sensibilizează. Ne-născuții nu o au nici pe aceasta, pentru că nu îi vedem direct, și astfel ne adormim conștiința.

Evenimentul este legat firesc, în fiecare an, de sărbătoarea Bunei Vestiri (25 martie), când pomenim întruparea Mântuitorului în Fecioara Maria, cu 9 luni înainte de Crăciun – moment echivalent concepției umane, startului vieții.

Anul acesta și aici la Brașov se mișcă lucrurile mai bine (ca în toate marile orașe dealtfel). ”Marșul pentru viață” va avea loc sâmbătă 22 Martie. Iată afișul evenimentului:

Marsul pentru Viata

Organizatorii marșului din Brașov sunt Asociaţia Pro Vita Christiana “Sfânta Ecaterina și noii mei prieteni de la A.S.C.O.R. – filiala Brașov.

Vor mai fi și alte evenimente conexe, cum ar fi o conferință susținută de un  profesor american în chirurgie. Mai multe detalii puteți citi aici

Vă așteptăm sâmbătă pe străzile Brașovului, pe toți cei care sunteți conștienți că avortul este o crimă, dar deopotrivă și pe cei care încă nu realizați acest lucru, pentru că niciodată nu este prea târziu !

http://www.comunicatedepresa.ro/asociatia-pro-vita/asuma-ajuta-adopta-vino-la-marsul-pentru-viata-in-27-de-localitati

Îngerul copiilor

Există pe lumea asta oameni deosebiţi, care trag de balanţa binelui, intr-atât încât spală poate şi multe din răutăţile lumii. Dumnezeu le ştie cel mai bine osteneala. Şi Dumnezeu îl ştie cu siguranţă şi pe neobositul medic chirurg Alexandru Pesamosca, pe care l-a chemat la El zilele acestea, să-l pună probabil alături de Îngerii cei adevăraţi din Ceruri…

 

O întreagă ţară a vorbit despre acest Om deosebit. Sute de oameni l-au petrecut pe ultimul drum. A fost cu adevărat un suflet unic. Şi astăzi, când cu durere am aflat de moartea lui prea târziu pentru a putea fi prezent la înmormântare, am simţit că a plecat dintre noi cineva încărcat cu munţi de recunoştinţă, cum nu cred să mai fi plecat de aici nimeni, în ultimele decenii.
S-a spus că marele chirurg a făcut în cei 81 ani de viaţă peste 45.000 operaţii, şi că a salvat de la moarte sau invaliditate mii de copii. Şi eu am fost unul dintre ei !
Fără el, viaţa mea s-ar fi oprit… înainte de acel însângerat decembrie 1989. Nu pot descrie ceea ce am simţit, când azi am aflat că s-a dus, iar eu tocmai mă gândisem la dânsul cu ceva ore înainte, fără să ştiu…
Amintirile mele legate de profesorul Pesamosca nu se pot dezlipi de cele legate de mama. Crizele de durere din miez de noapte pe la 6-7-8 ani… Un şcolar de 9 ani, speriat şi timid, internat în toamna lui 89 la vestitul spital bucureştean Budimex, departe de părinţi, care nu puteau fi mereu prezenţi… Poezia scrisă mamei în clipele de singurătate şi dor… Apoi camera de la reanimare, suferinţele văzute la tot pasul în spital… Externarea în ajunul izbucnirii revoltei din 21 decembrie… Controalele dureroase ce-au urmat… În sfârşit verdictul minunat al deplinei însănătoşiri…
Amintirile şi mai ales emoţiile, uneori se lasă greu trasnmise; nu pot scrie mai mult, aşa că am să mă rezum la a cita, din presa acestor zile, cuvintele profesorului:
„Eu nu mai am ce sa astept. M-am pregatit demult pentru Judecata de Apoi. Am iubit mult copiii, toata viata m-a urmarit zambetul lor de dinaintea unei operatii. Zambeau intr-un fel pe care mi-e greu sa-l descriu. Cam toti aveau aceeasi reactie. Zambeau cu lacrimi in ochi. Spaima, durere, resemnare, speranta. Si mila, cu zambetul ala imi cereau toata mila din lume. Cum sa nu te tulbure imaginea asta? Si totusi, n-aveam voie sa gresesc, eram obligat sa ignor orice emotie.”

Celor ce vor să afle mai multe despre acest Om, le recomand să citească/vizioneze şi:

„Tata Pesi – îngerul copiilor” (Formula As)

„Doctorul fără de arginţi” (Ziarul Timpul)

„Chirurgul care a renunţat la lume” (Lumea Credinţei)

Impact mai mare, mesaj care ajunge mai rapid la trecători !

Creat acum, la 70 ani de la marile încleştări de la Prut, în care au murit eroi pentru Basarabia, pentru Ţară şi pentru Rege. Versiunea tiff a imaginilor, pentru imprimare, o trimit oricui mă contactează: madalin.focsa@gmail.com

Model imprimeu faţă-spate

Mi-am înscris blogul la un concurs numit Blog pentru Basarabia, în cadrul campaniei „365 zile pentru Basarabia”. Se apropie 16 Mai 2012, când comemorăm două veacuri de la una din tragediile neamului românesc. Puteţi să vă înscrieţi şi voi, cei pasionaţi de subiectul „Basarabia”: http://www.blog-pentru-basarabia.ro

Un Om

Vreau să evoc în cele ce urmează un… Om. Şi, prin el, o epocă şi un spirit demult apuse.

Este vorba despre un mare bogătaş. Ba mai mult, e vorba despre un politician. Despre un aromân. Un machidon care a făcut şcoli şi biserici. Un personaj care a fost pentru mulţi lumina ochilor…  Nu, nu vă speriaţi, nu e vorba despre cineva în viaţă, şi orice asemănare cu personaje din prezent este condamnabilă! Deci, nu e vorba despre un om lipsit de maniere. Dimpotrivă, e vorba despre un adevărat gentleman, unul dintre frumoşii nobili din …La Belle Epoque.

Nu veţi găsi mai nimic despre el pe internet. Nici eu poate nu aflam de existenţa lui, dacă nu îmi pica în mână un vechi caiet, îngălbenit de patina timpului, care i-a aparţinut străbunicului meu. Sunt defapt două caiete. Au peste 100 ani vechime. Scrisul străbunicului meu, copil de ţărani amărâţi din Călugărenii podgoriei Dealul Mare, încă poate fi citit cu uşurinţă. Filele caietelor sunt subţiri, fine, aşa cum se făceau odinioară, înainte ca tăvălugul necioplirii sovietice să treacă şi peste nivelul calităţii oricărui produs de la noi. Iar caligrafia străbunicului, pe atunci elev de şcoală, este ordonată, şi dacă nu frumoasă, cel puţin cu un aer nobil. Sau aşa se vede prin timp… Continuă să citești »

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.